Tipuri de plagiat

Plagiatul poate fi clasificat:

După intenţie:

  • Intenţionat. Atunci când se constată un plagiat se consideră în primă instanţă că este intenţionat. Necunoaşterea legislaţiei cu privire la drepturile de autor sau buna conduită în cercetarea ştiinţifică nu constituie un criteriu pentru neintenţionalitate.
  • Neintenţionat. Preluarea se face din memorie, fără ca să existe intenţia de a nu recunoaşte drepturile de autor. Un caz ce poate fi considerat plagiat neintenţionat este cel în care studenţii au învăţat pe de rost fragmente din cartea profesorului şi le expun în scris în timpul examenului. Evident că ei vor expune ideile profesorului şi este din nou evident că nu îl vor cita. Înmagazinarea acelor informaţii poate fi de mai lungă durată şi este posibil ca la un moment dat studenţii să scrie un articol în care undeva să introducă nişte idei originale ale profesorilor lor fără să îi citeze. Informaţiile acelea sunt considerate de studenţi a fi larg cunoscute şi implicit nu consideră că este necesară citarea. Pennycook descrie caz de acest gen, care l-a trăit într-o universitate din China. El i-a rugat pe studenţii de anul I să scrie un eseu despre biografia unei persoane extrem de cunoscute. Una dintre lucrări, extrem de bună, a fost despre Abraham Lincoln. Informaţiile din acel eseu s-au dovedit a fi preluate dintr-o carte de liceu. Pennycook l-a întrebat pe studentul care a scris despre AL dacă a copiat din respectivul text, moment în care acesta a răspuns că nu, ci l-a scris din memorie şi a început să îl recite.1)Alastair Pennycook. Borrowing Others’ Words: Text, Ownership, Memory, and Plagiarism. TESOL Quarterly, Vol. 30, No. 2. (Summer, 1996), pp. 201-230, http://links.jstor.org/sici?sici=0039-8322%28199622%2930%3A2%3C201%3ABOWTOM%3E2.0.CO%3B2-2

După materialul plagiat:

  • Text;
  • Imagini, tabele, grafice. Plagiat înseamnă preluarea imaginilor, tabelelor fără a le cita sau chiar dacă sunt citate, dar nu există acordul proprietarul dreptului de distribuire, CHIAR DACĂ ele au fost parţial modificate. Modificarea lor înseamnă producerea de opere derivate (vezi legea privind drepturile de autor). Atât originalul, cât şi realizarea operelor derivate NU pot fi publicate fără acordul scris al autorilor originali.

După cine plagiază:

  • Hetero–plagiat (plagiat simplu) – redarea unor informaţii ale altor persoane fără a le cita;
  • Auto–plagiat – redarea unor informaţii anterior publicate de autor, fără a cita sursa originală.

După forma plagiatului:

  • Copierea construcţiilor lexicale ale unei alte persoane (plagiat de text). Este plagiat indiferent dacă se citează sau nu autorul original. O formă mai atenuată este cea în care se preiau fragmente mici din textele altor autori care se combină între ele (plagiatul în mozaic)
  • Plagiatul de idei, respectiv prezentarea unor argumente ale unei alte persoane ca fiind ale tale [2] sau preluarea argumentaţiilor logice ale unei alte persoane fără a o cita2)US Department of Health&Human Services. The office for research integrity. http://ori.hhs.gov/plagiarism-4, accesat 28.10.2011
  • Parafrazarea lucrărilor unei alte persoane fără a le cita3)Neville, C. The Complete Guide to Referencing and Avoiding Plagiarism. McGrawHill, Open University Press, Berkshire, UK, 2007.
  • Parafrazarea prea apropiată de original, chiar dacă este citată. Exemple de asemenea parafrazări sunt:
    • Utilizarea unor sinonime, cu păstrarea construcţiei lexicale a frazei originale
    • Schimbarea ordinii unor propoziţii sau fraze între ele
    • Realizarea de fraze care spun acelaşi lucru cu ce a spus autorul original şi care au aceeaşi sintaxă cu fraza originală, chiar dacă se modifică unele cuvinte4)Hostiuc, S., and Curca, G.C. (2012). Etica publicarii stiintifice. Mic indreptar pentru stiintele biomedicale. Casa Cartii de Stiinta.
  • O clasificare extrem de utilă în practică este și cea realizată de Turnitin, prezentată aici

 

References   [ + ]

1. Alastair Pennycook. Borrowing Others’ Words: Text, Ownership, Memory, and Plagiarism. TESOL Quarterly, Vol. 30, No. 2. (Summer, 1996), pp. 201-230, http://links.jstor.org/sici?sici=0039-8322%28199622%2930%3A2%3C201%3ABOWTOM%3E2.0.CO%3B2-2
2. US Department of Health&Human Services. The office for research integrity. http://ori.hhs.gov/plagiarism-4, accesat 28.10.2011
3. Neville, C. The Complete Guide to Referencing and Avoiding Plagiarism. McGrawHill, Open University Press, Berkshire, UK, 2007
4. Hostiuc, S., and Curca, G.C. (2012). Etica publicarii stiintifice. Mic indreptar pentru stiintele biomedicale. Casa Cartii de Stiinta