Indexul H (Hirsch)

Este un indice folosit pentru a analiza valoarea unui anume autor/ţări şi se calculează astfel: un indice h de valoarea x înseamnă cu autorul respectiv are x articole citate de cel puţin x ori. De exemplu, să presupunem că un autor are 5 articole, citate de 20, 3,1,0,0 ori. Indicele h în acest caz este 2 (are două articole citate de cel puţin 2 ori). Indexul h este în momentul de faţă cel mai utilizat indicator al performanţei unui anume autor. Cu toate acestea el are o serie de dezavantaje, printre care:

  • nu ia in calcul faptul că numărul de citări este înalt dependent de domeniu. În genetică este mult mai uşor de atins un h de 10 decât în istoria medicinei.
  • Nu ia în calcul modul în care au fost realizate citările. De exemplu un autor care a fabricat date şi le-a publicat în mai multe jurnale poate avea un h mare pe motivul că lumea îl citează pentru a îl da drept exemplu de fabricare de date.
  • Nu ia în considerare numărul de autori. Este evident că un colectiv de autori va publica mai mult decât un autor izolat. Prin urmare un membru al unui asemenea colectiv va avea un număr mult mai mare de articole şi potenţial de citări decât un autor care publică de regulă singur.
  • Depinde de numărul de lucrări publicate. Un autor poate să publice 2-3 articole dar care să fie de referinţă şi să fie citate de mii de ori dar indexul lui h nu va fi mai mare de 2-3.
  • Dezavantajează cercetătorii tineri, deoarece cei în vârstă au evident mai mult timp să publice şi implicit să fie citaţi. De exemplu, un autor care în primii 2 ani a publicat 4 articole, fiecare citat de minim 100 de ori va avea un h=4. Un autor care a publicat în 20 de ani 40 de articole, din care doar 5 au fost citate de 5 ori va avea un h=51.[1].

Aceste dezavantaje au motivat cercetătorii în scientometrie să caute variante alternative ale indexului h, printre care:

  • Indexul m este definit ca h/n, unde h – indexul h iar n – numărul de ani în care un autor a publicat.
  • Indexurile h2.[2] Cu ajutorul unor formule matematice relativ complexe au fost obţinute trei scoruri, h2upper, h2center, h2lower. Primul cuprinde lucrările citate mai mult decât valoarea indexului h, al doilea cuprinde articolele citate aproximativ cât este valoarea indexului h iar al treilea, articolele ce sunt citate mai puţin decât valoarea indexului h. Autori cu primul index mare sunt consideraţi a fi perfecţionişti, iar cei cu cel de-al treilea index mare sunt consideraţi producători în masă de materiale ştiinţifice. Suma totală a celor trei indici este 100 iar valorile sunt date ca procente
  • Indexul g3.[3] – reprezintă numărul de articole g, selectate în ordinea descrescătoare a numărului de citări, care au împreună un număr de citări egal cu g2. Indexul g are avantajul că, în cazul în care un autor are câteva articole citate extrem de mult, citările pentru respectivele articole pot crește valoarea indexului comparativ cu indexul h. De exemplu, să presupunem că un autor are 5 articole, citate de 20, 3,1,1,0 ori. În acest caz indexul h va fi 3 dar indexul g va fi de 5 (20+3+1+1=25=52), primul articol ca număr de citări “trăgând” în sus valoarea indicatorului.
  • indexul i10 – reprezintă numărul de articole i citate de cel puțin 10 ori. Se calculează automat de către Google Scholar.

Cum se calculează

  • manual, căutând citările pentru toate articolele publicate și ordonându-le în ordinea descrescătoare a numărului de citări
  • automat, de către Web of Science, Google Scholar, Scopus, etc.

Mai jos este prezentată metoda de calcul a indexului h în Web of Science.

  1. Accesare bază de date WoS. Accesul nu este liber, fiind necesar un cont instituțional.
  2. Căutare după numele cercetătorului. Nu uitați să selectați Author la tipul de interogareindex-h-1.
  3. De dă click pe “Create Citation Report”.index-h-2
  4. Se exclud articolele care nu sunt autorate de cercetătorul de interes. index-h-3
  5. Se vizualizează indexul h. În acest exemplu, autorul Popescu I are un index h de 38.index-h-4

[1] Hostiuc, S. and G. C. Curca (2012). Etica publicarii stiintifice. Mic indreptar pentru stiintele biomedicale, Casa Cartii de Stiinta.
[2] Bornmann, L.; Mutz, R. D.; Daniel, H. D. (2010). “The h index research output measurement: Two approaches to enhance its accuracy”. Journal of Informetrics 4 (3): 407–414. doi:10.1016/j.joi.2010.03.005
[3] http://www.harzing.com/resources/publish-or-perish/tutorial/metrics/h-and-g-index