Despre plagiat (1)

Ce este plagiatul?

Conform legislației românești, plagiatul este “expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale”1)Legea Nr 206/2004 cu modificările ulterioare. Să încercăm o explicare a acestei definiții:

  • expunere. Conform DEX, expunerea înseamnă prezentare, exprimare prin cuvinte a unei situații sau idei. Expunerea nu este echivalentă cu redarea cuvânt cu cuvânt (copiere). Este suficient ca informația să fie redată, chiar cu cuvintele noastre, ca textul redactat să fie pasibil de plagiat (dacă se respectă și celelalte condiții din definiție)
  • ale altor autori. Plagiatul, conform legislației din România, se referă doar la preluări ale altor autori, autoplagiatul fiind o formă distinctă de abatere de la normele de bună practică în publicarea științifică.
  • fără a menționa acest lucru. Menționarea preluării se face în text, prin inserarea unei note bibliografice
  • fără a face referire la sursele originale. Referirea la sursele originale se poate face în interiorul textului, în note de subsol sau la sfârșitul lucrării, în lista de referințe sau bibliografie.

Să luăm un exemplu.

După Gipp, definiția plagiatului este:

” The use of ideas, concepts, words, or structures without appropriately acknowledging the source to benefit in a setting where originality is expected.”(a)[1](b)

  1. Gipp, B (2014). Citation-based Plagiarism Detection: Detecting Disguised and Cross-language Plagiarism using Citation Pattern Analysis. Springer. p.10(c)

În acest exemplu:

(a) – informația preluată. Aici preluarea a fost cuvânt cu cuvânt, motiv pentru care am utilizat convenții grafice care să sugereze acest lucru (” ”).

(b) – menționarea în text a faptului că am preluat o anumită informație – [1].

(c) detalierea sursei bibliografice.

În figura alăturată este prezentat un algoritm de identificare a plagiatului precum și severitatea plagiatului funcție de erorile de citare realizate.

Did I Plagiarize? The Types and Severity of Plagiarism Violations

Preluare dinVisually.

Sunt necesare ghilimele atunci când preluăm informații?

Preluarea de informații poate fi realizată prin trei metode principale: parafrazare, sumarizare, copiere.

Parafrazarea înseamnă preluarea informaţiei dintr-un anumit text utilizând cuvintele proprii. Se poate utiliza în cazul unor paragrafe scurte şi include toate informaţiile relevante din acele paragrafe.

Pentru a nu se pierde ideea originală autorii mai puţin experimentaţi (sau mai grăbiţi) preiau şi construcţii lexicale din lucrarea originală, crescând riscul de apariţie al unui plagiat.

Pentru a se evita acest lucru se recomandă utilizarea următoarei metode:

  • citirea cu atenţie a fragmentului de interes;
  • la câteva minute – scrierea a ceea ce s-a înţeles din respectivul fragment pe o foaie de hârtie. În cele câteva minute dispare parţial efectul memoriei de foarte scurtă durată astfel că ceea ce vom scrie va include cu mare probabilitate ceea ce a vrut să spună autorul original dar fără a utiliza cuvintele sale.
  • Pentru a fi siguri că preluarea ideii originale a fost făcută bine putem să comparăm apoi cele două variante.

Sumarizarea este definită drept analiza şi sinteza informaţiei dintr-un fragment mai mare de text. Ea nu include toate elementele din acel text ci numai pe cele esenţiale.

 Copierea. Este permisă copierea pentru preluarea unei definiţii, a unei expresii, etc. Copierea unor fragmente mai mari necesită obligatoriu acordul proprietarilor drepturilor de proprietate intelectuală a respectivelor texte. Atunci când se copiază informații, copierea trebuie să fie completă, fără să se schimbe cuvinte sau semne de punctuație. Deasemenea este necesar ca cititorii să înțeleagă faptul că fragmentul respectiv este citat, motiv pentru care autorii noului text trebuie să utilizeze niște convenții de notare, precum utilizarea de ghilimele.2)Hostiuc, S., and Curca, G.C. (2012). Etica publicarii stiintifice. Mic indreptar pentru stiintele biomedicale. Casa Cartii de Stiinta..

Plagiat versus încălcare a dreptului de autor

Plagiatul este o abatere de la normele de bună practică în publicarea științifică (abatere morală), ce constă primar în neatribuirea corespunzătoare a meritelor altor cercetători, a căror lucrări/informații au fost preluate în lucrarea voastră. Pedeapsa pentru plagiat este în general academică – pierderea unui titlu, imposibilitatea de a mai accesa fonduri de cercetare, etc.

Încălcarea dreptului de autor este contravenție sau infracțiune, după caz (Art 139-145 din Legea 9/1996) – abatere legală (contravenție, infracțiune), ce constă primar în preluarea fără permisiune a unor texte/imagini/tabele/etc mai mult decât prevăd normele de bună practică acceptate. De exemplu preluarea unei definiții, nu reprezintă încălcarea dreptului de autor. Preluarea a trei pagini dintr-o lucrare a altui autor, da.

https://i0.wp.com/upload.wikimedia.org/wikipedia/en/e/e5/Plagiarism_vs_Copyright_Infringement.png?resize=810%2C705&ssl=1
Wikipedia

Diferența dintre cele două noțiuni este de multe ori extrem de dificil de realizat în practică, foarte multe spețe prezentând ambele fațete. Cu toate acestea, trebuie reținute următoarele:

  • dreptul de autor se răsfrânge primar asupra formei creației, în timp ce plagiatul apare atât în cazul preluării formei cât și a fondului. Să presupunem de exemplu că X a scris un articol despre Eminescu, în care elaborează o teorie nouă despre decesul acestuia. Dacă Y preia respectiva teorie și o publică, fără a cita corespunzător lucrarea lui X, vorbim de plagiat. Dacă Y copiază lucrarea lui X și o publică în numele său vorbim de încălcarea dreptului de autor și de plagiat.
  • unele drepturi de autor pot fi cesionate. Dacă Y copiază lucrarea lui X și o publică în numele său cu acordul  lui X nu vorbim de încălcarea dreptului de autor. Dacă însă acest lucru se întâmplă fără ca Y să îl citeze corepunzător pe X vorbim de plagiat. Deci, pentru a nu exista plagiat, este obligatoriu ca sursa originală să fie citată, indiferent dacă există sau nu acordul autorului original pentru preluare.

 

Listă de referinţe versus bibliografie

Cele două metode de organizare a referinţelor utilizate în redactarea unei lucrări sunt frecvent confundate. Lista de referinţe este acea formă de organizare a surselor utilizate pentru redactarea unei lucrări științifice în care acestea sunt explicit identificate. Ea conține toate sursele bibliografice utilizate și pentru toate există citări corespunzătoare în text. Se utilizează obligatoriu în științele exacte. Bibliografia reprezintă o listă de materiale care au fost consultate în redactarea unei anumite lucrări. Ele nu trebuie identificate explicit în text şi poate conţine atât lucrări citate în text cât şi lucrări citite în timpul redactării lucrării dar care nu au fost citate. Se poate utiliza în filosofie, literatură, etc3)Hostiuc, S., and Curca, G.C. (2012). Etica publicarii stiintifice. Mic indreptar pentru stiintele biomedicale. Casa Cartii de Stiinta..

References   [ + ]

1. Legea Nr 206/2004 cu modificările ulterioare
2. Hostiuc, S., and Curca, G.C. (2012). Etica publicarii stiintifice. Mic indreptar pentru stiintele biomedicale. Casa Cartii de Stiinta.
3. Hostiuc, S., and Curca, G.C. (2012). Etica publicarii stiintifice. Mic indreptar pentru stiintele biomedicale. Casa Cartii de Stiinta.